Centenar Nina Cassian la Centrul Cultural Apollonia – Banca de Cultură din Brașov

Vineri, 22 noiembrie, la Centrul Cultural Apollonia – Banca de Cultură din Brașov a avut loc colocviul „Nina Cassian. Un veac de literatură”, eveniment la care a participat poetul Ionel Simota, președinte al Cenaclului Literar „Buna Vestire” din Miercurea-Ciuc și membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Brașov.

Nina Cassian s-a născut la 27 noiembrie 1924, cu numele Renée-Annie Katz, în orașul Galaţi. În 1926 se mută împreună cu familia la Braşov, unde urmează şcoala primară, iar în 1935 familia se stabilește în Bucureşti, unde Nina își continuă studiile la „Institutul Pompilian“. De la vârsta de cinci ani, Nina Cassian începe să scrie poezii, cântă la pian şi desenează. În 1940 îi trimite un grupaj de versuri lui Tudor Arghezi. Acesta consemnează pe manuscris: „talent incontestabil, vocație sigură“. Studiază pianul şi compoziţia muzicală cu Th. Fuchs, Mihail Jora, Paul Jelescu şi Constantin Silvestri, ia lecţii de desen cu G. Loewendal şi M. H. Maxy şi de actorie cu Al. Finţi şi Beate Fredanov. Studiază limbi străine şi excelează în arte. A debutat publicistic în 1945, în ziarul „România liberă“, cu poezia Am fost un poet decadent, şi editorial în 1947 cu volumul de versuri La scara 1/1, care a stârnit atacuri virulente din partea criticii oficiale, pentru decadenţă şi intelectualism. Intimidată de campania declanşată împotriva ei, Nina Cassian trece în extrema poeziilor realist-socialiste şi, până în 1956, publică mai multe volume în care va sacrifica valoarea artistică în compromisul cu ideologia comunistă aflată la putere: An viu – nouă sute şi şaptesprezece şi Sufletul nostru (1949), Cântece pentru Republică (1950), Tinereţe (1953), Florile patriei (1954). În paralel, publică savuroase cărţi pentru copii care vor delecta cititorii timp de decenii: Nică fără frică (1950), Ce-a văzut Oana, Bot Gros, Căţel fricos (1957), Prinţul Miorlau (1957), Chipuri hazlii pentru copii (1958) iar, ceva mai târziu, scrie o carte multpremiată și iubită, Povestea a doi pui de tigru numiţi Ninigra şi Aligru (1969). Cărțile îi sunt retrase din bibliotecile și librăriile din România, până la căderea regimului Ceaușescu. După 1989, Nina Cassian face câteva vizite în România, prima în 1993, când îi apare la Bucureşti antologia Cearta cu haosul, în colecţia „Biblioteca pentru toţi” a Editurii Minerva, iar, ulterior, în perioada 2008 – 2010, cu prilejul lansării altor volume de poezie sau proză publicate de Editura Cărţile Tango, ultima editură românească cu care Nina Cassian a colaborat personal. În 1940, odată cu instalarea regimului fascist, este forţată să abandoneze „Institutul Pompilian” şi se înscrie la o şcoală evreiască de fete. În această perioadă se simte atrasă de mişcarea comunistă. În anul următor, Nina Cassian va pleca la New York, la invitația Facultății de Arte și Științe a New York University unde susține un curs de scriere creativă. În 1985, în urma obținerii unei burse Soros, este profesor invitat la New York University. Ca urmare a arestării și uciderii în închisoare a unuia dintre prietenii săi apropiați, Gheorghe Ursu, ale cărui jurnale menționau părerile sale anti-regim, Nina Cassian ia hotărârea de a nu reveni în țară. În America devine cunoscută și îi apar poeme în revistele cele mai importante: The New Yorker, Atlantic Monthly, American Poetry Review, New England Review. Publică peste zece volume de poezie în limba engleză, printre care Life Sentence, Take My Word for It!, Blue Apple, Lady of Miracles, Continuum. În 1994, New York Public Library îi decernează Premiul „Leul literar“. Este invitată să susţină recitaluri de poezie la evenimente special dedicate creaţiei sale, ori în cadrul unor festivaluri internaţionale la Toronto, Rotterdam, Ierusalim, Londra, Dublin, Stockolm, Veneţia etc. Se stinge din viață în 14 aprilie 2014, la New York. Operele sale au fost traduse în multe limbi şi poemele sale sunt incluse în antologii dedicate publicate atât în Europa, cât și peste Ocean.

Alice Năstase Buciuta a realizat și publicat, în anul 2020, cea mai cuprinzătoare antologie a poetei Nina Cassian, intitulată „Nina Cassian – O mie de poeme” și este totodată autoarea Albumului Centenar „Nina Cassian – 100 de chipuri”.

Evocând personalitatea complexă a Ninei Cassian, autoarea albumului a arătat că prin vasta activitate de cercetare arhivistică a dorit să ofere cât mai multe informații din „zona necunoscută” a creatoarei Nina Cassian, care a fost nu doar scriitoare, a fost muziciană de excepție, desenatoare extraordinară, ilustratoare, traducătoare, publicistă și eseistă, regăsind-o într-o mulțime de fațete fermecătoare.

Deasemenea, Alice Năstase Buciuta a făcut o incursiune în subiectul cu tema: „Comunism și anticomunism în istoria și creația literară a Ninei Cassian”. Pe lângă faptul că au iubit-o o mulțime de scriitori, printre ei Marin Preda și Ion Barbu, Nina Cassian a rămas în memoria colectivă ca un om care și-a trăit prezentul fără să își nege trecutul. „Protestul meu literar nu are putere. Dușmanul meu este analfabet”, mărturisea Nina Cassian. „Nina Cassian nu s-a declarat niciodată disidentă. A făcut compromisuri ca toți scriitorii vremii” a mai spus Alice Năstase Buciuta, lăsându-ne moștenire opere de o inestimabilă valoare.

Cristina Bogdan, conferențiar univdersitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității București, a făcut o prezentare cu tema moștenirii Ninei Cassian în pagini de jurnal: „Memoria ca zestre”.

„Dacă memoria mea e o zestre – sunt foarte bogată, prin profuziunea de elemente acumulate, peisaje, arome, culori, cărți, artă, muzică, ființe etc. care mă cutreieră și azi, cu o vitalitate și o prospețime aproape insuportabile”, a scris Nina Cassian în prefața mărturisirilor sale intitulate Memoria ca zestre și așezate sub semnul absolutei sincerități. Un jurnal în care iubirile, trădările, căutările, aderările și întrebările fascinantei artiste își găsesc cele mai oneste răspunsuri, așezate în rândurile unei cărți uluitoare, pe care nu o poți lăsa din mână. „Notele mele, inclusiv comentariile lor, acoperă o perioadă de câteva decenii. O viață de om. În deplină, neinhibată sinceritate, nu-mi ascund erorile, nu încerc să le camuflez. Nu le cer cititorilor să mă absolve, ci doar SĂ MĂ CUNOASCĂ…”. „Sunt atât de fascinată de capacitatea mea de ,,a cuceri”… Așa că mă arăt în toată vanitatea mea și goliciunea mea. Iar dacă, vreodată, cineva asemănător mie, ,,mon semblable, – mon frère!”, cineva mai mult sau mai puțin ipocrit va parcurge aceste rânduri, să-mi constate măcar sinceritatea”. „Aspre ierni, înăbușitoare veri și, pe lângă aceste schim­bări de peisaj, s-a mai produs și „schimbarea (mea) la față”, începută la Brașov, modificarea trăsăturilor mele s-a accentuat îngrijorător în primii ani de București, instalându-se apoi definitiv, încât la unsprezece-doisprezece-treisprezece ani mă transformasem dintr-o fetiță drăgălașă într-o adevărată fată urâtă, spre groaza mamei mele în primul rând. Dar și spre dezolarea mea, care întotdeauna, tânjind după iubire, îmi vedeam viitorul în cele mai sumbre culori ale singurătății. Ceea ce s-a și adeverit până la șaptesprezece ani. Nu știu ce capriciu glandular sau hormonal mi-a lungit nasul, bărbia, care urmau să devină caracteristice pe durata întregii mele vieți. Am purtat, fără stoicism, această cruce, adaptându-mă psihic și mental, cu sfidare și autocruzime, cu disperare și spirit competitiv, cu înfrângeri și triumfuri spectaculoase.”, mărturisea Nina Cassian în jurnalul său.

Adrian Lesenciuc, poet, prozator, eseist, și critic literar, președinte al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Brașov, a realizat o incursiune de antropologie literară, foarte minuțios documentată, în Brașovul Ninei Cassian. Alice Năstase Buciuta a remarcat că în întregul șir de manifestări dedicate Centenarului Nina Cassian, aici la Brașov, în prezentarea lui Adrian Lesenciuc, a descoperit și completat multe date documentare, pe care nu le deținea până în prezent.

Referindu-se la „orașul feerie”, în care Nina Cassian a locuit de la vârsta de un an și jumătate până la vârsta de 11 ani, Adrian Lesenciuc identifică și reconstituie locuri și oameni din memoria afectivă a Ninei Cassian: „Biserica Neagră” … „Iarmarocul cu turtă dulce din Piața Sfatului” … „misterioasele curți interioare”; Lunca Plăieșului, unde a locuit poeta – actuala stradă Dr. Gheorghe Baiulescu; școala unde a umblat: Liceul de fete Prințesa „Elena” – actualul liceu „Unirea”; poarta Schei – locul prin care trecea în drumul către școală; Liceul de Băieți – actualul liceu „Andrei Șaguna”; Lunca Țintașilor – actualul cimitir Groaveri (loc unde este înhumat Andrei Mureșanu, autorul versurilor Imnului Național „Deșteaptă-te, române”, precum și alte personalități brașovene); Poiana Brașov – unde ajungea fie pe drumul vechi, fie direct pe Stejeriș sau fie prin Livada Poștei, unde se ducea la săniuș și nu în ultimul rând librăria Albrich Hiemesch – actuala Librărie „Humanitas”.

Dintre oamenii care apar în memorii trebuie amintiți Dumitru Gherghinescu-Vania, magistrat care, alături de soția sa Domnița, a fost unul dintre principalii animatori ai vieții literare și artistice din Brașov (în perioada întunecată a proletcultismului veneau în casa lor nume uriașe precum Lucian Blaga și Tudor Arghezi) și Adrian Hamzea – identificat drept Ad  („Am avut două mari iubiri, Ioji si Ali. Am avut două iubiri importante, Marin si Slavomir, am avut și două mici iubiri, Ad si Bruno. N-ajunge pentru o viață? Ce mai pot aștepta acum, bătrană, urâtă, singură, săracă, dezrădăcinată? Nimic. Un mare NIMIC”, scria Nina Cassian in „Memoria ca zestre“).

(N.R. Adrian HAMZEA: N.27 octombrie 1928, Frumoasa, Harghita, d.16 mai 1998, Brașov. Fiu al Irenei și al lui Ion Hamzea. Tatăl său a intervenit pe lângă Alexandru Vaida Voievod pentru salvarea lui Mircea Eliade, închis în lagărul de exterminare de la Mircurea Ciuc. Traducător, poet. A absolvit Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov și Facultatea de filologie și științe juridice a universității clujene. Arestat și condamnat la zece ani închisoare, din care face doar patru la Jilava, la Canal, la Balta Albă și Aiud. Îl cunoaște în închisoare pe Ion Caraion. Debutează în 1950 în revista Marina nouădin Contanța. Debutul publicistic este amânat ca urmare a celei de-a doua arestări din 1959, care dus la dispariția manuscrisului. În lagărul de la Stoienești, și apoi la Periprava îi cunoaște pe Al. Paleologu, I.D. Sârbu și Sergiu Al-George. Este eliberat în 1964. A publicat poezii, traduceri și eseuri în Astra, Luceafărul, Tribuna, Steaua, Magazinul istoric, Transilvania, România literară, Ramuri, Drum nou, Brassói Lapok, Karpatenrundschau.A tradus din contemporani: Meschendörfer, Scherg, Bossert, Maurer, Szemlér Ferenc, dar și din clasici: Goethe, Heine, Rilke, Ady Endre. Membru al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România. Premiul Opera omnia al filialei Brașov a USR în 1997. OPERA: poezie: Al cincilea anotimp (2002); traduceri:Georg Scherg, Mantia lui Darius (1969); Szemlér Ferenc,Molima (1970) și Rămas bun (1974); Tomcsa Sándor, Înghițitorul de flăcări (1971); Rainer Maria Rilke,Scrisori despre Cezanne (1971); Adolf Meschendörfer, Leonore (1972); Ursula Bedners, Poeme (1973); Richard Wagner, Pelerinaj la Beethoven (1974); Krudy Gyula, Poștalionul roșu (1977); Tamási Áron, Blazonarzii(1978) (împreună cu A.I. Brumaru); Robert Flinker, Prăbușirea și Purgatoriu (1980); Evantai înflorat. Din cântecelele gheișelor, traducere din folclorul japonez (1996); Constanțiu Mara, Caiet italian (1998). Nepublicate: volumele Moartea pe îndelete și Pagini inedite din istoria Transilvaniei. REFERINŢE CRITICE: Paul Goma, Mircea Zaciu, Nicolae Manolescu, Laurențiu Ulici, Eugen Uricariu, Sânziana Pop, Doina Jela, Lendvay Éva, Domokos Géza, Horst Schuller-Anger, A.I. Brumaru.)

Mai trebuie subliniat că Nina Cassian a fost membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Brașov.

Finalul colocviului a fost încununat de un recital de poezie din opera Ninei Cassian, susținut de actrița Daniela Nane, director artistic al Teatrului Muzical „Ambasadorii” din București.

Alice Năstase Buciuta le-a recomandat celor prezenți să vizioneze excepționalul film documentar despre poeta Nina Cassian: „Distanța dintre mine și mine”, regizat de Mona Nicoară, după o idee de Ada Solomon (88 de ani de viaţă, comprimaţi în 90 de minute de film documentar. Viaţa Ninei Cassian (1924-2014) a fost o luptă pe viaţă şi pe moarte între estetică şi etică. Prin cruntele realităţi ale fascismului, comunismului şi exilului în capitalism, cea mai fascinantă femeie din literatura română şi-a păstrat libertatea interioară şi credinţa copilărească într-un basm utopic. Documentarul „Distanţa dintre mine şi mine” a avut premiera în toamna anului 2018 la Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest, unde a fost recompensat cu premiul publicului la secţiunea „Avanpremiere româneşti ale toamnei”. Premiera internaţională a avut loc în ianuarie 2019, la cea de-a 30-a ediţie a Trieste Film Festival. La Gala Premiilor Gopo din iunie 2020, a fost distins cu Premiul pentru Cel mai bun film documentar. Produs Hi Film Productions (România) şi Sat Mic Film (Statele Unite ale Americii), în coproducţie cu Televiziunea Română, cu sprijinul CNC şi al Programului Europa Creativă al UE).