În urma unui eveniment la care am asistat zilele trecute…
Trăim într-o epocă paradoxală. Avem acces instant la informație, dar suntem martorii unei degradări vizibile a culturii, a valorilor autentice și a comportamentului civilizat. În loc să asistăm la emanciparea gândirii și rafinarea spiritului, tot mai des întâlnim superficialitatea ridicată la rang de normă, mediocritatea validată social și lipsa de bun simț promovată ca „autenticitate”.
Această situație nu este rezultatul unei întâmplări izolate, ci produsul unui proces lent, dar sigur, de inversare a valorilor.
Incultura: zgomotul care acoperă gândirea
Incultura de azi nu este tăcerea cunoașterii, ci zgomotul imposturii. Oamenii nu mai tac când nu știu, ci vorbesc mai tare. Rețelele sociale au democratizat exprimarea, dar nu și gândirea. Influențatorii lipsiți de substanță, „experții” de ocazie și opiniile neverificate ajung să aibă o autoritate mai mare decât oamenii cu studii, experiență sau merit real.
Cultura nu mai este o valoare în sine, ci o opțiune. Lectura este „plictisitoare”, dezbaterea argumentată – „elitistă”, iar limbajul corect – „prea complicat”. În locul lor s-au instaurat lozincile ușor de memorat, teoriile conspiraționiste și sloganurile virale.
Mediocritatea: standardul care nu mai miră pe nimeni
Mediocritatea a devenit un refugiu comod. A fi „destul de bun” e de-ajuns, dacă ești suficient de vocal. În educație, în carieră, în mass-media sau chiar în artă, competența este adesea ignorată în favoarea conformismului. Mulți tineri nu mai aspiră să exceleze, ci doar să „ajungă acolo” – indiferent cum.
Această atitudine este întreținută și de un sistem care premiază imaginea, nu conținutul. Competența este marginalizată de vizibilitate. Meritocrația este înlocuită de oportunism. Într-o societate în care „toți au dreptate” și „orice opinie contează”, dispare reperele. Și fără repere, mediocritatea devine invizibilă – pentru că este pretutindeni.
Lipsa de bun simț: noua normalitate
Poate cel mai grav simptom al declinului este lipsa de bun simț. Educația celor „șapte ani de acasă” este înlocuită de o atitudine agresivă, vulgară și centrată exclusiv pe „drepturi”, niciodată pe responsabilități. În spațiul public, în trafic, în dezbateri, online sau offline, bunul simț este perceput ca o slăbiciune.
Respectul, politețea și empatia sunt văzute ca inutile. În schimb, tupeul, cinismul și sarcasmul devin calități „cool”, promovate ca semne de succes și superioritate. O societate în care bunul simț devine excepție este o societate bolnavă, în care nu se mai construiește, ci doar se demolează – verbal, emoțional și moral.
Ce e de făcut?
Nu e totul pierdut. Dar este nevoie de curaj. Curajul de a citi, de a învăța, de a gândi critic. Curajul de a promova excelența chiar și atunci când pare inactuală. Și, mai ales, curajul de a rămâne civilizat într-o lume care confundă volumul cu valoarea.
Reabilitarea culturii, a competenței și a bunului simț nu va veni de sus în jos, ci prin alegeri individuale. În fiecare familie, în fiecare școală, în fiecare conversație. Doar așa vom reuși, poate, să răsturnăm această domnie a superficialului și să redăm normalului sensul său profund.
Editor Mircea MATEI
